recitant, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. récitant)
Etimologie: (fr. récitant)
1. adj. (despre voci, instrumente) care execută singur partea principală a unei bucăți muzicale.
2. s. m. solist care, într-un oratoriu sau într-o cantată, cântă recitative.